Cum ii Facem pe Copii sa nu Vorbeasca cu Necunoscutii?

Interactiunea sociala este fireasca. Romanii sunt oameni calzi, carora le place sa vorbeasca. Fie ca suntem in trafic, la magazin, la metrou este imposibil sa nu schimbam un cuvant unii cu altii.  Cand ai un copil, interactiunea devine si mai usoara, pentru ca cei din jurul nostru nu se pot abtine sa nu faca un compliment micutului nostru sau sa ii sara in ajutor in cazul in care s-au ratacit sau pur si simplu se joaca.

Cum invatam insa copiii sa discearna cand si cat este bine sa vorbeasca cu necunoscutii?

Mai intai trebuie sa le explicam copiilor ce inseamna o persoana straina. Discutia despre necunoscuti ar trebui sa aiba loc inca de cand copilul este prescolar. Noi, parintii, trebuie sa le explicam cine sunt persoanele straine intr-un mod cat mai firesc, nu folosind interdictii precum ” Nu ai voie sa vorbesti cu persoane pe care nu le cunosti”. Aceste persoane necunoscute pot fi si educatoare, profesori sau chiar rude, pe care copilul inca nu le-a cunoscut. Astfel, pentru a nu-l face sa creada ca nu are voie sa vorbeasca cu nimeni din jurul sau, trebuie sa il facem sa discearna intre o persoana buna si una rauvoitoare. Pentru a reusi acest lucru, putem folosi pur si simplu joaca. De exemplu, ii putem arata cateva fotografii cu persoanele cunoscute, precum mama, tata, bunica, bunicul, sora sau bona si, printre acestea, sa amestecam si cateva imagini cu persoane straine. Dintre acestea, el va trebui sa aleaga doar pe cele pe care le cunoaste. De asemenea, copilul trebuie sa invete ca o persoana straina devine cunoscuta pentru el doar dupa ce parintii i-au prezentat-o si i-au spus cum se numeste.

Pentru a-l invata pe copil inca de mic unde trebuie sa mearga sa ceara ajutorul in cazul in care s-a ratacit sau a intampinat o problema, putem sa adaugam printre fotografii si persoane imbracate in politisti, paznici sau alti agenti de securitate. In momentul in care ii aratam aceste imagini copilului, trebuie sa ii explicam si ca aceste persoane sunt “straini buni”, care il pot ajuta in situatiile in care intampina probleme.

Cum ii facem insa pe cei mici capabili sa gestioneze, de exemplu, o situatie in care in care s-au ratacit? Aici intra jocurile de rol. Parintii trebuie sa ii invete pe copii inca de mici cum si cu cine pot sa vorbeasca in cazul in care s-au ratacit, de exemplu, in supermarket?  Noi, ca parinti, trebuie sa le aratam cum trebuie sa decurga un dialog cu o persoana necunoscuta in acest caz si cum trebuie sa gandeasca. Prin aceste joc de roluri, trebuie sa ii facem pe cei mici sa inteleaga ca nu trebuie sa plece cu un strain in afara magazinului sau sa primeasca bomboane sau alte dulciuri pentru a merge cu ei.

Copiii trebuie invatati de mici cum trebuie sa se comporte si atunci cand sunt singuri. Trebuie sa le explicam ca nu toate persoanele din jurul nostru au intentii bune si ca, de exemplu, atunci cand pleaca de la scoala, este bine sa mearga cu un coleg si, in cazul, in care au nevoie de ceva sa se indrepte catre persoane care inspira incredere, precum alti parinti cu copii sau persoane mai in varsta. Nu trebuie sa le interzicem complet copiilor sa vorbeasca cu persoane necunoscute, ci sa ii facem sa inteleaga cum trebuie sa actioneze atunci cand sunt abordati de un strain si cui sa ii ceara ajutorul atunci cand sunt singuri.

Voi ce metode ati folosit pentru a-i face pe micuti sa discearna intre o persoana straina rauvoitoare si una buna?