Cele rele sa se spele, cele bune sa se-adune

Cand viata iti da lamai, poti incerca sa faci o limonada. Incerc sa privesc intotdeauna partea plina a paharului si sunt convinsa ca atata timp cat faci bine si te abtii de la rau nu vor iesi in calea ta decat lucruri bune. Este legea firii, legea nescrisa dupa care ma ghidez in viata.

Mi-a ramas intiparita in minte aceasta fraza din indragita carte Amintiri din copilarie a lui Ion Creanga: “Cele rele sa se spele, cele bune sa s-adune; vrajba dintre noi sa piara, si neghina din ogoare! Caci, dac-ai sta sa faci voie rea de toate, zau, ar trebui de la o vreme s-apuci campii! ” Si de cate ori ma simt coplesita de probleme si griji, de incercari care mai de care, imi amintesc de faptul ca exista si multe lucruri bune la care merita sa ne gandim, incepand de la surasul copiilor nostril dis de dimineata si terminand cu faptul ca suntem in viata si sanatosi.

Nu realizam lucrurile bune de care avem parte in viata decat atunci cand acestea dispar, cand nu se mai regasesc in rutina zilnica. Poate ca asa suntem construiti sa nu constientizam valoarea decat cand o pierdem. Lumea care ma cunoaste stie deja ca sunt o fire mai mult decat pozitiva si optimista. De aceea, de fiecare data cand se intampla un lucru rau, caci, da, si mie mi se mai intampla lucruri mai putin placute, nu cred ca este nimeni ferit de ele, prima data ma gandesc la cel mai rau lucru care ar putea decurge din situatia respectiva. Iar apoi la modul in care as reactiona sau ce as putea face pentru a minimiza impactul sau asupra mea.

Stiu ca suna ciudat, dar adevarul este ca de cele mai multe ori, daca ne gandim cu sinceritate si profunzime, ajungem sa exageram nivelul in care percepem si reactionam fata de anumite probleme. Le acordam, fara sa vrem o importanta mai mare decat au in mod real. Mai ales cand devenim parinti, majoritatea avem tendinta sa facem din tantar armasar. Daca un copil se loveste la cap primul gand care ne trece prin cap este ca ar putea suferi vreo leziune cerebrala sau vreo comotie. In 99% din cazuri nu este nimic grav, caci toti copiii se lovesc, cel putin o data, la cap. Este adevarat ca intr-un procent infim este vorba de o situatie grava. Dar cred ca aici intervine si intuitia de parinte.

Intuitia de parinte se formeaza in timp si trecand prin multe experiente neplacute, din pacate. Este un fel de proces de calire mentala, prin care ajungi sa inveti cand copilul tau are o problema, cand este trist, cand sufera. Aceasta conexiune aparte insa nu apare imediat si necesita o buna perioada de timp in care trebuie sa va cunoasteti si sa va descoperiti reciproc.

Recunosc ca nu am fost mereu asa cum sunt sunt astazi, sa fiu capabila sa tin sub control gandurile care ma nelinistesc in situatii din cele mai diverse. Cand ai sase copii, credeti-ma ca plaja de situatii posibile este realmente extrem de variata. Am fost si eu panicoasa si exagerata o buna perioada de timp pana am inteles ca nu pot controla totul si ca unele lucruri rele se pot intampla chiar in prezenta ta, la doi pasi distanta. Pana la urma, doar Dumnezeu stie cand este sa fie.

Intre timp, va propun sa faceti un exercitiu de imaginatie si sa va amintiti cea mai recenta situatie in care v-ati considerat fara scapare, in care ati crezut ca vi s-a intamplat cel mai groaznic lucru din lume. In realitate era insa vorba doar de mintea voastra, care nu facea decat sa va joace feste. Amintiti-va in acelasi timp si de lucruri frumoase, vacante relaxante, oameni dragi. Si veti vedea ca va lumineaza mintea si sufletul. Concentrati-va pe ele cand va simtiti coplesiti. Si va garantez ca va fi bine. Intotdeauna este.