Bunatatea creste in suflete inca de mici

Am descoperit o poveste a unei doamne care mi-a cutremurat sufletul. Atunci cand credeti ca nu mai exista bunatate in lume, ca totul in jur pare atat de cinic si rau, aflati ca in sufletele mici si pure aceasta nu s-a strecurat. Iar copiii, prin lumina pe care o emana, reusesc sa faca lumea mai buna. Vestea buna este ca si noi putem.

O doamna ajunge intr-un mall si observa chiar la intrare, in frig, un baietel care strangea bani pentru o cercetare destinata cancerului. Cu nasul rosu si caciula trasa bine peste urechi, isi tinea o manuta in buzunar, iar cu cealalta tinea o lista. Doamna a observat ca baietelul nu purta manusi.

Si-a verificat geanta, insa nu avea marunt la indemana. Isi dorea sa doneze pentru acea cercetare deoarece pierduse in trecut prieteni si membri de familie si spera ca intr-o zi sa se descopere un remediu pentru aceasta boala cumplita. I-a promis baietelului ca ii va oferi bani cand se va intoarce de la cumparaturi. Acesta i-a multumit si a stranutat intr-un servetel, unul destul de murdar.

L-a privit mai bine. Arata ca unul dintre copiii care refuza sa intre in casa de la joaca cand este frig afara, cu buzele vinete. Era aproape inghetat. L-a intrebat ce cauta acolo si l-a avertizat ca va raci si este o idee mai buna sa intre in mall.

Baietelul a spus ca ii pare rau, dar nu poate. Paznicul magazinului i-a spus ca nu are voie nimeni sa stranga bani pentru cauze caritabile in mall fara permisiunea managerului. A spus ca daca isi dorea putea sta afara, dar nu avea voie inauntru deoarece era interzis sa cersesti.

Femeii nu i-a venit sa creada. A privit in mall, dar nu era niciun paznic. Daca l-ar fi observat, cu siguranta i-ar fi spus ce parere are despre regulile impuse bietului copil.

“Dar ma simt bine sa fac asta, este OK. Chiar este!” a spus insistent baietelul.

Femeia a oftat si i-a spus sa astepte acolo pentru ca va reveni cu bani. Dupa ce a mers la cumparaturi, i-a trecut prin minte sa ii cumpere o cana cu ciocolata calda baiatului. Dar si-a amintit ca a avertizat mereu copiii sa nu primeasca nimic de la straini. In plus, putea sa sufere de diabet. Cel putin, facuse rost de marunt sa ii ofere. Inainte sa iasa din mall, s-a oprit la un magazine si i-a cumparat o pereche de manusi albastre.

Iesind din mall, l-a observant stand in continuare in frig. I-a cerut lista si el i-a inmanat un pix. A privit la randurile goale. Erau cateva semnaturi pe ea si altii ii oferisera mici donatii. Nu era nimic semnificativ, dar cel putin stransese ceva bani.
“Ai nevoie sa completezi toate aceste randuri?” a intrebat femeia.
“Da. Sau nu. Nu trebuie, dar vreau.”
“Pe vremea asta? De ce iti doresti asta?”
“Pentru ca Tudor, cel mai bun prieten al meu, are leucemie. Vreau sa il ajut.”
Femeia a simtit cum i se inmoaie picioarele. Cand si-a revenit i-a inmanat manusile pe care le cumparase. A insistat sa le poarte, pentru ca pe ale lui le uitase acasa.
“Multumesc! Este foarte dragut din partea ta. Acum pot sa stau aici mult mai mult decat am crezut”.
“dart u ce primesti? Iti va oferi organizatia ceva pentru ca ai facut asta?”
“Da!” a raspuns el si ochii i-au sclipit de bucurie.
“Ce primesti?” a intrebat sperand sa auda ca este o jucarie sau poate un certificate.
“Voi primit o lista noua, goala!”

Dragii mei, aceasta povestioara reala cred ca nu are cum sa nu va emotioneze. Si sunt sigura ca nu doar copiii sunt capabili de astfel de gesture din inima. Sper sa va dea de gandit pentru ca, pana la urma, tuturor ne sta in putere sa facem bine. La orice varsta.