De ce mint copiii?

L-ai prins cu minciuna pe cel mic de cateva ori, asa-i? E normal, e ceva instinctiv, copiii mint deseori. Ceea ce trebuie sa faceti voi ca parinti este sa tineti problema sub control si sa faceti diferenta intre minciunile inofensive si cele care pot avea urmari grave.

Bun, sa o luam treptat cu primii anisori de viata. Pana pe la 3 ani, minciunile celor mici sunt absolut nevinovate. Se bazeaza pe parintii lor pe care nu doresc sa-i supere, iar orice ton ridicat in intrebari de genul “tu ai facut asta?” ii va face sa se sperie.

De la 3 la 7 ani inca incearca sa faca diferenta dintre imaginar si real. Isi vor crea o lume imaginara sau chiar vor inventa cuvinte. O sa ti se para amuzant ca il invita pe prietenul lor imaginar sa stea la masa cu voi.

Daca pustiul tau de vreo 3 ani iti spune ca nu el a tras catelul de coada, ci a facut-o prietenul lui imaginar, spune-i ca animalul simte acest lucru si s-ar putea sa-l doara. Nu il forta sa-ti spuna ca el a facut asta. Misiunea voastra ca parinti este sa-l faceti sa inteleaga ca este o diferenta intre faptul consumat si fantezie.

Dupa 7 ani, copii incep sa constientizeze cam ce inseamna o minciuna. E foarte important sa ii faci sa inteleaga ca nu e frumos sa minti si ca trebuie sa spuna mereu adevarul. Minciuna are picioare scurte, nu?

Deja de la 10 ani, cei mici s-au cam prins cum sta treaba cu mintitul, iar tentatia de a face asta este maxima! Important este sa-i ghidezi in permanenta si sa fiti atenti la ce spune pentru a-i invata ca minciunile sunt periculoase, indiferent ca sunt spuse parintilor sau celor din jur. Lupta e lunga, asa ca inarmati-va cu rabdare!

Pe masura ce cresc, copiii tind sa minta din urmatoarele motive:

• Frica de a gresi si de a fi pedepsit
• Vor sa scape de ceva ce nu vor sa faca.
• Vor sa capteze atentia unui grup in care vor sa se integreze.
• Parintii sunt prea stricti.

Atunci cand stiu ca au facut ceva gresit pentru care ar putea fi pedepsiti, copiii vor simti nevoia sa-ti tranteasca o minciuna. Important este ca voi sa nu va enervati si sa-i explicati ca asta nu este o solutie. Parintii nu trebuie sa fie un bau-bau si in niciun caz nu trebuie sa reactioneze cu violenta la aceste scapari ale copilului. Cu calm si intelegere se rezolva orice.

Este foarte important sa nu ii acuzi pe nedrept ca au mintit. Acorda-i “prezumtia de nevinovatie” si discuta cu cel mic pentru a afla cum au stat, de fapt, lucrurile. Foarte important este sa cauti motivul din spatele minciunii, apoi explica-i faptul ca ascunderea adevarului nu este o solutie salvatoare, ba chiar s-ar putea sa ii faca si alte probleme.

Nu il critica, nu il face “mincinos”, nu il jigni sau nu il face sa se simta rusinat de faptele lui. Se va inchide in sine si va continua cu acest comportament defectuos. Important este sa-i castigi increderea si sa stie ca se poate baza pe voi oricand!