Sa fii parinte este o meserie dificila. Dar atat de frumoasa!

Un parinte care isi cunoaste cu adevarat copilul se poate considera binecuvantat. Atunci cand reusesti sa ii descifrezi cele mai mici gesturi si chiar vorbe nerostite, sa ii intelegi temerile si bucuriile, te poti considera norocos. Pentru ca poti spune ca ai pus bazele unei legaturi puternice, iar tu esti parinte pe deplin.

Cum poate un parinte sa comunice mai bine cu copilul sau? Iar aici cred ca cea mai mare provocare o reprezinta dialogul cu un adolescent. Comportamentul copiilor este in continua modelare si schimbare, iar problemele care survind la adolescenta sunt aparte. Insa daca ati reusit sa invatati cum sa intelegeti si mai ales cum sa raspundeti copiilor vostri, inclusiv in chestiuni care poate sunt pentru voi lipsite de importanta, v-ati castigat iubirea si admiratia lor pe viata.
Parenting-ul este cea mai dificila meserie din lume. Trebuie sa inveti cum sa fii ferm, corect si totusi sa pastrezi o nota de amuzament. Pana la urma copilaria inseamna bucurie, energie, joaca. Punctul de vedere pe care il are un copil este de cele mai multe ori extrem de diferit de cel al unui adult. Punctul sau de vedere, daca va veti acorda un mic ragaz sa observati cu atentie, este plin de uimire, entuziasm, simplitate si inocenta. Caracteristici care, din pacate, din cauza greutatilor vietii, dispar de cele mai multe ori la varsta adulta.

Ca urmare a unei diferente care vizeaza pana la urma de cel putin doua generatii, copiii ajung sa se simta adesea neintelesi, iar parintii, la randul lor frustrati ca ai lor copii nu asculta si sunt obraznici. Nici ei nu ii inteleg. Aceasta prapastie culturala se poate adanci extrem de usor odata cu trecerea timpului, iar calitatea relatiei parinte-copil ajunge de cele mai multe ori sa se deterioreze, conducand la o lipsa de apropiere intre membrii aceleiasi familii.
In primii ani din viata unui copil invatatorii si apoi profesorii, dar mai ales parintii constituie principalele personaje din mediul unui copil. Pentru ca exista o diferenta fundamentala intre perspectivele unui copil si cea a unui adult, pe masura cu trecerea timpului, diferenta devine din ce in ce mai putin observabila, iar copilul incepe sa isi exprime ideile pe care le-a dobandit in urma procesului de observare. Voi ca parinti sunteti supusi unei observatii minutioase, zi de zi, ora de ora, secunda de secunda. Parintii sunt nu doar stalpul educatiei, ci si al formarii unui copil, modelul primordial. Iar ceea ce observa la voi copilul va deprinde si va transpune in propria personalitate. De aceea pretutindeni auziti recomandarea care pare de-a dreptul insistenta: fii un model pentru copilul tau! Chiar esti un model pentru copilul tau. Ramane la latitudinea ta ce doresti sa invete si apoi sa imite copilul tau de la tine.

Avem in familia noastra copii de toate varstele: de la bebelus, Moise, si pana la David, adolescent. Provocarile pe care fiecare varsta le aduce sunt dificile, dar diferite. In plus, difera chiar si de la un copil la altul, chiar daca este mica diferenta de varsta. In calitate de mama mi-am propus ca tot ceea ce fac sa fie spre binele lor. Chiar si cand vine vorba despre diverse lucruri interzise. Comunicarea este baza educatiei la orice varsta, iar atunci cand cunosti ce desene animate preferate are copilul tau (cum este Ava fascinate de Peppa Pig) sau cand stii care ii sunt cei mai buni prieteni (cum este Sarah) te poti considera norocos. Pentru ca ai fost suficient de implicat in viata copilului tau incat sa descoperi aceste lucruri, iar el a fost suficient de deschis incat sa te lase sa le vezi. Chiar daca tu l-ai nascut si crescut, legatura care se formeaza intre voi in copilarie, adolescenta si continua pana la finalul vietii necesita multa munca, rabdare si in special dedicare. Nu este usor sa fii parinte, dar este atat, atat de frumos…