Teama de apa

Teama de apa nu este o problema cu care se confrunta doar copiii, ci si adultii. Desi nu sunt experta in acest domeniu, am observat ca se intalneste mult mai frecvent in cazul persoanelor care nu stiu sa inoate. Cum este si cazul meu…

Teama de apa sau acvafobia este o senzatie de frica manifestata fata de apa. Cu totii o avem intr-o anumita masura. Insa atunci cand este vorba de fobie se transforma intr-o teama pronuntata care ne impiedica sa ne apropiem de apa, fiind realmente irationala. Pentru cei care se confrunta cu o forma grava a fobiei, este resimtita anxietate atunci cand se apropie de orice sursa de apa, fie ca este vorba de piscina, lac, ocean sau cada. Unele persoane nici nu pot privi apa si apare o reactie extrema doar la stropirea lor. In cazuri severe poate aparea ablutofobia, care impiedica chiar curatarea si igiena normala a corpului, de teama apei. Din fericire, la mine este o forma usoara si imi este teama doar de inot.

Se face deseori confunzie intre acvafobie si hidrofobie, desi sunt diferite, cea din urma aparand in cazul persoanelor care sunt afectate de rabie. Statisticile sustin ca femeile sunt de doua ori mai predispuse decat barbatii, iar varsta de debut este copilaria sau adolescenta.

Alte simptome cu exceptia unei frici teribile de apa sunt: panica atunci cand te gandesti la apa sau cand esti expus la apa (si intelegerea/acceptarea faptului ca teama este exagerata sau nejustificata), evitarea apei, transpiratie abundenta, ritm cardiac rapid, senzatie de strangere la nivelul pieptului si dificultate in respiratie. Uneori simptomele sunt pronuntate la nivelul intregului corp si pot implica greata, ameteala sau chiar senzatie de lesin.

Cauzele anumitor fobii nu sunt pe deplin intelese, insa se ia in considerare posibilitatea transmiterii lor pe cale ereditara. Prin urmare, daca aveti o ruda care se confrunta cu anxietate sau o anumita fobie, sunteti la randul vostru predispusi acestui risc. Cel mai adesea acvafbia apare in urma expunerii la un eveniment traumatic in perioada copilariei, precum inecul. Acesta este si cazul meu. Mai poate fi vorba si despre alte experiente negative care implica apa.

Diagnosticul se realizeaza extrem de simplu si de rapid, pe baza simptomelor impartasite specialistului si a persistentei lor timp de cel putin 6 luni. Desigur, este necesara excluderea altor afectiuni ce tin de sanatatea mentala precum atacul de panica, tulburarea obsesiv-compulsiva si tulburarea de stres post-traumatic.

Tratamentul vizeaza psihoterapie, respectiv terapie prin expunere sau terapie cognitiva comportamentala, prima fiind varianta de obicei preferata. In cadrul sau vei fi expus in mod repetat la sursa fobiei, in acest caz apa. Terapeutul va urmari reactiile, gandurile, sentimentele si senzatiile pe care le manifesti pentru a te ajuta sa tii anxietatea sub control. Prin aceasta modalitate vei invata sa iti pui la incercare gandurile si credintele cu privire la teama de apa si in timp vei dezvolta strategii pentru a face fata acestor tipare si credinte. Prin terapie cognitiv-comportamentala vei invata sa inlocuiesti mesajele negative cu unele positive si noi moduri de a tine sub control teama; este posibil sa ai si diverse teme de rezolvat.

In plus fata de tratamentul profesional, exista si tehnici pe care le poti practica acasa, fie de yoga si respiratie profunda, fie activitate fizica zilnica. In final, cand teama este aproape rezolvata, poti decide sa colaborezi cu un instructor de inot care te va invata sa inoti in mod confortabil.

Eu inca nu mi-am facut curaj sa ma ocup de tratarea acestei fobii, dar sunt curioasa cati dintre voi ati trecut prin aceasta experienta si cum reusiti sa faceti fata in prezent