Majoritatea dintre voi ati auzit cu siguranta despre acest fenomen care poarta denumirea de bullying. El exista, din pacate, dintotdeauna si afecteaza toate categoriile de varsta, incepand de la gradinita si pana la liceu. Consider ca trebuie sa intervenim, in masura posibilitatii, in vederea stoparii sale timpurii, fie ca avem in familie un copil agresor, fie unul agresat.
Ce este bullying-ul si de cate tipuri
Pentru cei care nu cunosc inca acest concept, bullying-ul poate fi definit drept un comportament nedorit si agresiv in randul copiilor de varsta scolara, care implica un dezechilibru real sau perceput de putere. Acest comportament este repetat sau are potentialul de a fi repetat, in decursul timpului. Atat copiii agresati, cat si agresorii se pot confrunta cu probleme grave, de durata.
Pentru a fi considerat bullying, acest comportament implica neaparat o componenta agresiva. In ceea ce priveste dezechilibrul de putere, copiii care sunt agresori isi folosesc puterea, de obicei cea fizica, accesul la informatii stanjenitoare sau popularitatea pentru a controla sau rani pe altii. Acest dezechilibru se poate modifica in timp, conducand chiar la inversarea rolurilor. Cateva exemple de bullying: emiterea unor amenintari, raspandirea zvonurilor, atacarea unei persoane pe plan fizic sau verbal si excluderea intentionata a unei persoane dintr-un grup.
Exista trei tipuri de bullying: verbal (presupune tachinare, porecle, comentarii sexuale nepotrivite, limbaj batjocoritor, amenintari), social (excluderea intentionata a unei persoane, instruirea sa evite prietenia cu altii, raspandirea zvonurilor, provocarea jenei in public), fizic (lovirea, ciupirea, scuiparea, imbrancirea, impingerea, distrugerea bunurilor sau deposedarea de bunuri, gesturi urate sau nepoliticoase cu mainile).
Acest fenomen poate sa apara in timpul sau dupa orele de la scoala, gradinita, liceu. Desi cel mai mare numar de cazuri are loc in mediul scolar, sunt si situatii cand actiunile agresive se petrece la locul de joaca sau in mijloacele de transport si chiar pe Internet.
Copiii expusi riscului de a deveni agresori, respectiv agresati
In general, copiii agresati prezinta unul sau mai multi dintre urmatorii factori de risc: sunt perceputi diferit fata de colegii lor (supraponderali sau subponderali, cu ochelari de vedere, cu haine diferite, sunt elevi noi sau nu au posibilitati materiale), sunt perceputi drept slabi sau incapabili sa se apere singuri, sunt deprimati, anxiosi sau au un respect de sine redus, sunt mai putin populari, nu se inteleg bine cu ceilalti (perceputi drept enervanti sau provocatori). Urmatoarele categorii de copii au sanse mai mari sa se transforme in agresori: cei care sunt bine conectati la semenii lor, au putere sociala, sunt extrem de preocupati de popularitatea lor, le place sa domine sau sa controleze alte persoane, cei care sunt mai izolati de colegi si pot fi deprimati sau anxiosi, au respect de sine redus, sunt mai putin implicati la scoala, pot fi usor supusi presiunii sau nu dau dovada de empatie, sunt agresivi sau usor de frustrat, au putina implicare parentala sau probleme in viata de familie, au ganduri rele despre ceilalti, intampina dificultati in urmarea regulilor, privesc violenta intr-un mod pozitiv, au prieteni care agreseaza. Cu privire la aceasta categorie din urma, nu trebuie sa fie mai puternici sau mai mari deoarece dezechilibrul de putere poate proveni din mai multe surse.
Stiu, din pacate, ca acest fenomen persista practic dintotdeauna, desi poate purta in trecut altfel de denumiri. Este laudabila implicarea recenta a autoritatilor si a mass-mediei in campanii specializate combaterii fenomenului, insa cred ca cel mai important lucru pe care il putem face este sa incercam sa crestem copii cu o mentalitate pozitiva si echilibrata. Iar atunci cand simtim ca au probleme, sa le fim alaturi si sa ii ajutam, intotdeauna intr-un mod constructiv. Pentru ca schimbarea se afla intotdeauna doar in mainile noastre.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.